Metode de tratament a coloanei cervicale, Opțiuni de tratament pentru dureri cervicale, explicate de medicul specialist

Evoluția Homo sapiens a realizat trecerea în poziție ortostatică verticală, adică bipodie, ce reprezintă un pas enorm evolutiv ce i-a permis omului eliberarea membrelor superioare pentru vînat, Datorită ortolocomoției și modului sedentar de viață evoluează și patologiile degenerative ale coloanei vertebrale.

Patologia degenerativ-distrofică a coloanei vertebrale reprezintă o temă actuală în medicina contemporană.

Istoria medicinii, tratamentul durerilor de spate pleacă în adîncul mileniilor, primele mențiuni fiind întîlnite în Edwin Smith Surgical Papyrus datate cu anii — I. Manuscript unde se descrie traumatologia, tratamentul afecțiunilor vertebrale aplicate în Egiptul antic pe timpul domniei Faraonilor, și care ne uimește prin cunoștințele profunde în anatomia umană. Nu există un om care să nu fi suferit vreodată de dureri de spate.

Conform investigatiilor radiologice, patologia degenerativ-distrofică a coloanei vertebrale - discartrozele osteocondroza reprezintă un proces de îmbătrînire a coloanei vertebrale, un rezultat al involuției discului intervertebral.

Extensia coloanei vertebrale nu este o metodă inovatorie, fiind folosită încă din antichitate, care a fost descrisă de Hippocrates Î. Este știută masa de tracție Hippocrates, folosită în tratamentul deformităților și patologiilor vertebrale.

Francis Glisson - medic, fiziolog și anatomist britanic a publicat în lucrarea De Rachitide, unde a descris modificările patologice în rahitizm și a determinat etiologia acestuia.

Glisson a elaborat tratamentul deformităților vertebrale prin gimnastică, fixatoare și a inventat ansa hamul pentru extensia cervicală, folosind-o în tratamentul scoliozei, care ulterior a fost denumită ansa Glisson, folosită pînă în zilele de azi în procedurile de extensie cervicală. Pe parcursul mileniilor medicina a evoluat, au apărut multe noi descoperiri, invenții, noi metode de tratament, dar unele din ele nu și-au pierdut actualitatea nici pînă azi, trecînd testarea de-a lungul veacurilor.

La unele din ele se referă extensia coloanei vertebrale. Mecanismul de acțiunie a extensiei asupra discului intervertebral Otto von Guericke, savant german, fizic, inginer și filosof.

Una din Principala lui realizare științifică a fost crearea fizicii vidului. În a efectuat renumitul experiment din orasul Magdeburg, în care a demonstrat prezența vacuumului și puterea presiunii aerului.

Experimentul a constat în acea că două emisfere din cupru cu diametrul de 35,5cm au fost lipite împreună formînd o sferă integră din care prin intermediul a unei pompe de aer inventate și confecționate de singur a fost evacuat metode de tratament a coloanei cervicale. Mai tîrziu aceste emisfere au fost denumite emisferele din Magdeburg, și acest experiment a fost repetat în în orașul Berlin cu implicarea a 24 de cai. Emisferele originale în prezent se păstrează în Deutsches Museum or.

Cam așa forțe fizice acționează și asupra discului intervertebral în timpul extensiei coloanei vertebrale: Extensia coloanei vertebrale efectuează scăderea presiunii intradiscale în segmentul disco-vertebral, normalizează raportul spaţial între faţetele articulare, mărește spațiul intervertebral, și induce decompresia arterilor spinale, radiculelor nervoase în regiunea orificiilor intervertebrale.

Datorită "vacuum efectului" are loc centrarea nucleului pulpos, și există posibilitatea revenirii, retragerii la loc a conținutului herniat din nucleul pulpos, ce este ajutat de către ligamentul longitudional posterior tensionat în timpul extensiei în cazul hernierii mediale.

Scoliozele se evidenţiază mai ales în perioada de creştere rapidă din timpul pubertăţii, existând însă şi forme care apar mai devreme.